FRAGMENT 2
Filozofii s-au retras in munti
-sa caute piatra.
Cei carora li s-a galvanizat pielea
cu un sfert de gramde aur
si concomitent
li s-a varuit interiorul cutiei craniene
cu axoni si dendrite,
au gasit pe drumuri cate un bici,
… si l-au folosit.
Noi, ceilalti, stam asezati,
sub cruci,
cu umerii insangerati, incovoiati,
cu coatele sprijinite pe genunchi
si ne fierbe in minte un gand:
„Cine se sacrifica pentru cine?”
Aceasta-i intrebarea!
Incapere inalta rece-umeda. Tubul de neon din tavan zumzaie sacadat, sec si palpaie, luminand stroboscopic peretii imbracati in faianta crapata si un pat de fier acoperit cu o saltea infecta. Alba lumina ar descompune miscarile daca ar exista, in decorul inmarmurit.
Profesorul sta chircit, pe varfurile picioarelor cu spatele lipit de zidul inghetat.E imbracat cu o camasa de forta si are privirea indobitocita de medicamente. Aparenta de leguma umana e contrazisa, stranie, de ras ce-i iese suerat printre dinti.E bucuros ca nu mai simte mirosul de mucegai si chiar un zambet ii incolteste pe fata pentru ca-si simte rinichii maruntiti de zeci de cutite. „Durerea, un moft … sunt un Isus sub turnul Antonia” gandeste si surasul i se lateste, pentru el suferinta fizica nu mai inseamna nimic. Candva ideea de Iad - chin perpetuu – il inspaimanta, acum il amuza aceasta amintire. Iadul e aici, dincolo - orice ar fi, nu poate fi decat eliberare. Gandul sinuciderii se intoarce, odata cu el piere zambetul, bunul crestin din el continua sa respinga alternativa asta, desi …”Ce razbunare dulce, un bigot crestin asta sunt .. sopteste si surasul marunt reapare. Tacerea e sparta violent de pocnetul zavorului uriasei usi de metal. Profesorul nici macar nu tresare si nu pare deranjat de scrasnetul strident al usii deschizandu-se chinuitor de incet. Privirea lui ramane la fel de impasibila la vederea musafirului” o fiinta imensa, cu fata cioplita parca in antracit, lipsita de frunte si ochi mici, lucind sardonic. Poarta un halat alb indoielnic de curat si pare tare multumit de el, pumnul lui masiv jongleaza niste pastile, dar la vederea Profesorului sprijinit de perete, expresia-i sadic-fericita se evapora .. Infirmierul (striga, sufocat de furie): Tu-ti Cristosii ma-tii da telectual, iti bati joc da mine, ai? Misca-ti hoitu’ in pat. Hai haleste-ti repede bulinele si baga cornu’-n perna, nebunu’ dracului.
Porfesorul (ingaima) : Nu, nu mai vreau pastile…
Infirmierul(se repede, il smulge de jos si manevrandu-l ca pe-o marioneta ii casca gura si-i indeasa cu degetele gigantice medicamentele pe gat): Inghite, inghite, hai fa frumos la nenea, hai diliu’ lu’ tata…(dintr-o cana de tabla cu smaltul sarit ii toarna apa pe gat, udandu-l pe barbie si piept) asa, asa, cuminte baiatu’…Profesorul se ineaca stropindu-si cu apa amestecata cu saliva si resturi de medicament infirmierul acesta-l loveste cu bestialitate cu palma peste ceafa, pacientul, se indreapta, impietreste si-si priveste indiferent, fara urma de ura, agresorul, Bruta, inervata de lipsa reactie asteptate, incepe sa-l izbeasca repetat,incrancenat, palma a devenit pumn, numai peste cap.Primeste ca raspuns aceeasi apatie dublata de o privire dispretuitoare.Exasperat la culme, infirmierul, scoate de sub halat un baston scurt de lemn si-l pocneste puternic peste omoplati, o data, de doua ori, de trei ori, a patra oara se opreste, parca speriat. Profesorul doborat e inhatat de curelele camasii de forta, tarat prin camera si azvarlit pe pat jumatate lesinat.Mai bodogane incruntat cateva clipe si iese trantind usa si troznind zavorul.Trec cateva minute de cand ecourile blestemelor s-au stins si Profesorul ciudat Sisif, se ridica ametit de pe saltea si sustinandu-si lichidul cohlear sifon, porneste clatinat spre locul lui.dupa ce-si sprijina mijlocul de faianta jilava, capul ii cade pe piept, ochi-i se inchid si incepe sa pluteasca in rotocoale largi spre tavanul verde cenusiu.pentru el Timpul isi pierde consistenta, prezent? trecut?...
Mirosul imbacsit al motorinei cucare s-a spalat parchetul ii irita narile,ciocaneste nervos usor cu tocul pantofului dusumeaua, e intr-unul dintre amfiteatrele Universitatii si privirile studentilor pana mai acum cateva minute apatice il ard curioase,asteptandu-i reactia.Unul dintre ei, vulpoiul, a azvarlit o fraza ce invioreaza dus inghetat seminarul plictisitor; provocarea e clara:
Studentul 1(Vulpoiul) : Daca un sistem politic – socialismul - controlează piata libera, apare involutia economica.Involutia economica genereaza saracirea populatiei,deci socialism inseamna saracie..
Cele cateva clipe de liniste perfecta se dilata imens, crescand o tensiune aproape palpabila.
Profesorul(iritat, scuipand cuvintele): Sistemul pietii libere capitaliste este dovedit ca fiind cel mai bun si este unica solutie a prosperitatii…
Studentul2(timid): Egoismul patronatului face ca unica lege a capitalismului sa fie goana dupa profit ce are ca instrument jefuirea, ca sa spun asa, a populatiei, a clasei muncitoare.
Profesorul(inervat): Superficial rationament, controlul legislatiei, forta sindicatelor, cointeresarea patronilor fac ca datorita profiturilor mari,salariile muncitorilor sa fie si ele mari.
Studentul1: Dar multimea somerilor, a homeless-ilor si mai ales, mizeria nemaipomenita, care caracterizeaza inceputurile capitalismului. Analiza oferita de lucrarea lui Engels: „Situatia clasei muncitoare din Anglia in 1844” e limpede, lamuritoare…
Profesorul: Doua „vorbe” am sa-ti spun: unu: Engels a fost proprietar de fabrica deci opinia lui e indoielnica, daca nu chiar curioasa si doi:teza lui a fost demolata punctual, cu dovezi clare, factuale si de bin simt in cartea lui F.H.Hayek „Capitalismul si istoricii sai” de unde rezulta ca imaginea pe care o avea este groaznic deformata.
Studentul1: Dar, nu inteleg, cine ar fi avut interesul sa prezinte „deformat” faptele!
Profesorul: La inceputurile industrializarii in Anglia erau la putere comunistii,(Tory) marii latifundiari si aparitia unei noi forte economice, deci politica era receptata ca un real pericol, primejduindu-le pozitia. Ridicarea unei noi clase sociale, a mojicilor ce „ nu-si mai vedeau lungul nasului” care traind mai bine formau „cluburi” in care comentau deciziile si aveau opinii proprii ce le puneau la indoiala autoritatea i-a determinat pe Tory sa sprijine un curent de opinie defavorabil capitalismului.Socialistii, in propaganda lor au preluat aceste informatii false doritori sa-si sprijine, argumenteze propriile idei…
Din tacerea rece care s-a lasat Profesorul stie ca a mers prea departe.
Studentul3: Dar industrializarea inseamna poluare si a indepartat omul de viata sanatoasa a taranului, de munca in aer liber, de alimentatia cu produse suta la suta naturale.
Profesorul: Chiar crezi ca munca in agricultura este o distractie?Imagine taranului rosu in obraji care munceste fluierand e literatura pura.imaginati-va viata la tara de atunci, locuintele insalubre, fara utilitati, cu copii prost imbracati si la fel de prost hraniti…
Studentul2: Dar exploatarea inumana a copiilor din fabrici?Copii aceia subdezvoltati…
Profesorul: Iti multumesc pentru intrebare.Hai sa lamurim si chestia asta :Fiti atenti. Copii familiilor acelor vremuri munceau oricum. Taranul, om si el, pastra copii cei mai voinici pentru dura munca din agricultura trimitandu-i pe cei mai slabanogi in fabrici,tocmai pentru ca el considera ca munca era mai usoara acolo.Si ei aduceau un venit insemnat familiilor lor.
Studentul2: Dar munceau inuman de multe ore…
Profesorul: Aici este drama,sa stiti ca legislatia s-a modificat protejand copiii, dar insisi parintii s-au opus reducerii programului de lucru, evident datorita banilor.
Studentul1(incruntat): Si totusi nu pot trece peste asta, tipul acela de economie ucidea copii!
Profesorul(calm): Sa incercam sa fim obiectivi si sa analizam problema in profunzime.
In societatea agrara lipsita de mijloace de: productie superioare, medicamente, hrana diversificata, imbracaminte de calitate furnizate de industrie exista acea „selectie naturala”, specifica animalelor; supravietuiau numai cei puternici, copii cu probleme de sanatate fiind condamnati,deci surplusul de populatie era automat eliminat.Industrializarea a salvat acest surplus tocmai datorita ofertei sale diverse pe toate planurile.Capitalismul nu a fost un calau ci un salvator.
Studentul2: Si totusi mizeria urbana a existat…
Profesorul: De acord, ar fi absurd sa neg total, dar comparatia paleste cand ne gandim la cea rurala, in plus noi judecam in functie de standardele actuale, si, mai mult, acea mizerie dispare, a disparut pe masura ce sistemul capitalist si-a intarit bazele si a progresat.
Studentul2: Nu stiu de ce, dar atunci cand leg ideea de Capitalism de Romania singurele cuvinte care-mi vin in minte sint dezechilibru social si regres…
Profesorul(nemultumit, amarat): Te contrazic, chiar din punct de vedere istoric.Renasterea natiunii romane, aflata in colaps dupa caderea regimului fanariot, a coincis cu inceputurile capitalismului in Tarile Romane. Acesta sustinandu-le si indreptandu-le in directia buna…(Simtind ca vorbeste cu peretii, trist si cuprins de lehamete, mai murmura doar cateva vorbe care rasuna nefiresc de tare in amfiteatrul urias.) Numai o societate capitalista poate fi libera si prospera…
Isi spune, apoi, in minte: „Hm, propagandistu’ lu’ peste…” gand urmat de izbucnitul unui ras nervos, in crescendo, ce mareste mai tare pupilele studentilor, ii vine sa urle „creiere spalate!!” dar se abtine si cade in amortire…
Nopti si zile de tensiune, asteptare, apoi apar nefiintele, viermii umani, sadici, cei din subsoluri ce-l tortureaza neincetat; nopti si zile in care ii sunt macinati creierii, organele, membrele; apoi spitalul, doctorii, analizele: „Are rinichii buni…” aude, si torturile inceteaza… „Are rinichii buni!”… „Ai rinichii buni, ba!”… „Am rinichii buni”…
Durerea ascutita din rinichi il aduce la realitate, dar ii strange puternic pleoapele de sub care tasneste lacrimi, lacrimile i se preling in colturile gurii, le gusta si le gaseste surprinzator de nesarate. Incepe iar sa rada, tare, sanatos si peretii ii arunca ecoul inapoi in pavilioane, zbarnaindu-i timpanele, coborand pe scarite, lovind cu ciocanelele nicovalele, spiraland in cohlee si urcad tropaitor in susul nervilor auditivi. Din cauza zgomotului interior nu mai realizeaza ca infirmierul a intrat, nici cand deschide ochii pare sa nu-l vada, intr-un tarziu, doar, devine constient de prezenta acestuia atunci cand rosul intens al fetei congestionate a brutei ii arde retina. Dupa o secunda parul i se zburleste dezgropandu-se din radacini…
Infirmierul( incearca sa strige dar gatul inclestat transforma racnetul in grohait) Nebunu’ dracului, trebuia sa te leg da pat…
Fals calm scoate usor bastonul de la brau si cu un gest scurt, ferm, nici el nu isi da seama cat de puternic, il loveste pe pacient in tampla stanga. Trasaturile Profesorului se destind treptat, zambeste si se acufunda in negru, uimit o catime de secunda de miile de nuante ale acestei culori.A murit cu limba incovrigata intr-o ultima incercare de a-si face cruce in cerul gurii.
Infirmierul(a paralizat, inspaimantat si transpirat abundent, rece. Loveste cu piciorul, nu tare, cadavrul si cu o grimasa de suras sopteste): Hai nene radica-te, nu te juca cu mine…(cade in genunchi si vocea ii devine plangacioasa, il scutura):Trezeste-te ba, trezeste-te, nu te juca cu mine!(incepe sa urle) Nu te juca ba, nu te juca, hai ba trezeste-te canu mai dau!(plange) Nu mai dau, ba nu mai dau niciodata…
Sare brusc in picioare, gandul fugii i-a incoltit in mintea panicata dar stie ca nu ar avea unde, cum sa se-ascunda; picioarele nu-l mai sustin, se aseaza inmuiat pe pat si-si ascunde capul sprijinindu-l in palme.
In aceasta pozitie il gaseste medicul venit la vizita de seara. La vederea Profesorului intepenit pe dusumea, cu tampla zdrobita si bastonul de lemn langa, fata doctorului se goleste de sange, spaima impletita cu mania ii spuzeste alb colturile gurii, in timp ce intoarce capul spre Infirmier foarte incet( nu poate mai repede) simte cum Atlas-ul ii scartaie-n Axis…
Doctorul(se rasteste sugrumat): Ce-ai facut nenorocitule?!
Infirmierul(nu-si ridica fruntea, pierit): Tovarase colonel, permiteti sa raportez…
Doctorul(tipa isteric): Ce sa raportezi nenorocitule, ce sa raportezi? Doua zile, doua zile ma, si to’arasu’ vice-prim se intorcea din vizita de lucru, doua zile mai erau, faceam transplantul si … De unde fac eu rost de acum de alti rinichi? De unde, ma? De unde?...(Furia ii inflameaza creierul, corpul, mana se strecoara singura sub halat, pipaie tocul de piele,deschide capsa, scoate pistolul si cu degetul cel mare coboara piedica…)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu